PREDICĂ LA TAINA CUNUNIEI

” Primeşte cununile lor în Împărăţia Ta, păzindu-i curaţi, fără prihană şi neasupriţi în vecii vecilor „

Rugăciune:

   Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea Cea întru tot sfântă şi de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o Dumnezeire şi o Împărăţie, să vă binecuvânteze pe voi. Să vă dea vouă viaţă îndelungată, naştere de prunci buni, spor în viaţă şi în credinţă. Să vă umple pe voi de toate bunătăţile cele pământeşti şi să vă învrednicească şi de desfătarea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.

„Cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii!”

Arhim. Melchisedec, Măn.Putna – PREDICĂ LA DUMINICA a XI-a DUPĂ RUSALII (Pilda datornicului nemilostiv ) (2011)

Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său. (Matei 18, 23-35)

CANON DE RUGACIUNE PENTRU PLOAIE

PREDICĂ LA DUMINICA a IX-a DUPĂ RUSALII – Umblarea pe mare

„In vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Sai ca sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce va da drumul multimilor. Iar El, dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage deosebi. Si facandu-Se seara, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de tarm, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au spaimantat, zicand ca este o naluca, si de frica au strigat. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!

Atunci Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe apa. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar vazand vantul, s-a temut si incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzandu-i indata mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Si, trecand marea, au venit in pamantul Ghenizaretului.” (Matei 14, 22-34)

CUVÂNT DESPRE DEZBINĂRI – Predică după Sf. Maslu

Protos. Ioasaf, Măn. Putna – Predică la pomenirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie 2012)

 

LECTURĂ DIN CARTEA „VIAŢA LUI CONSTANTIN” – ULTIMELE LUI CLIPE DIN VIAŢĂ ŞI ÎNMORMÂNTAREA SA

LECTURĂ DIN CARTEA „VIAŢA LUI CONSTANTIN” A SCRIITORULUI BISERICESC EUSEBIU DE CEZAREEA (sec. IV) –

ULTIMELE LUI CLIPE DIN VIAŢĂ ŞI ÎNMORMÂNTAREA SA

 

https://prediciaudio.wordpress.com/wp-content/uploads/2010/05/lectura.pdf

     „…chemând la sine pe episcopi, le-a vorbit în felul următor: ”A sosit în cele din urmă și clipa în care am nădăjduit atâta vreme și la care tânjind, atâta vreme m-am rugat, ca să dobândesc mântuirea cea întru Dumnezeu. A venit vremea ca și noi să fim însemnați cu pecetea nemuririi, vremea mântuitoarei pecetluiri, pe care cândva îmi doream s-o agonisesc în apele Iordanului, acolo unde spune tradiția că și Mântuitorul S-a făcut părtaș ei, spre a ne da astfel pilda spălării de păcat. Dar Dumnezeu, care știe ce anume ne este spre folos, vrea să ne împărtășim de ea chiar aici și încă de pe acum, încât nu mai șovăiți, fiindcă chiar dacă Dumnezeul vieții și al morții va vrea ca noi să rămânem încă în viață, oricum eu mă voi alătura poporului lui Dumnezeu aici și bucurându-mă de părtășia bisericii, voi putea lua astfel parte, împreună cu ceilalți creștini, la rugăciunile de obște. Lucrul acesta este un bun dobândit, iar de acum mă voi supune învățăturilor vrednice de viața întru Dumnezeu”.

Auzindu-i vorbele, episcopii au purces la cele cuvenite, săvârșind și împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine, nu însă înainte de a-i fi cercetat credința cu multă grijă. Sau numai înainte de a-i fi spus el ce urma să mai facă.

Așa a ajuns Constantin să fie din veac cel dintâi, singurul împărat care s-a învrednicit de desăvârșirea celei de a doua nașteri întru Tainele lui Hristos. Și învrednicindu-se a fi însemnat cu dumnezeiasca pecete, duhul său s-a bucurat, s-a primenit și s-a umplut de lumină dumnezeiască. Nemăsurata-i credință îi covârșea sufletul de fericire, uimindu-l la arătarea lucrătoarelor dovezi ale puterii lui Dumnezeu.

După îndeplinirea celor cuvenite, Constantin s-a îmbrăcat în straie împărătești, maiestuoase și strălucitoare ca lumina și s-a întins pe un pat alb, ca neaua, nemaiprimind pe el purpura. Iar în urmă, ridicând glasul, a înălțat lui Dumnezeu o rugăciune de mulțumire, adăugând următoarele:  

”În clipa asta, pot spune cu adevărat că sunt fericit. Acum știu că m-am învrednicit de viața cea fără de moarte și că m-am împărtășit de dumnezeiasca lumină”.   „

           Asemenea om nu s-a mai pomenit din adâncurile vremurilor!

 

 

PREDICĂ LA DUMINICA A 5-A DIN POST: „NU ŞTIŢI CE CEREŢI!”

1 aprilie 2012: ARHIM. SYMEON – „CĂLĂTORIND ÎMPREUNĂ: IMPORTANŢA CĂLĂUZIRII DUHOVNICEŞTI” (CONFERINŢĂ, AUDIO)

PREDICĂ LA DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ despre CUM TREBUIE SĂ POSTIM, 26 febr. 2012