PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH SIMION ȘTEFAN, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI (30 OCT. 2011)

PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH SIMION ȘTEFAN,

MITROPOLITUL TRANSILVANIEI

(30 OCT. 2011)

În pridvorul Catedralei Arhiepiscopale Reîntregirea din Alba Iulia a avut loc astăzi, 30 octombrie 2011, în prezenţa Patriarhului Alexandriei, a Patriarhului României, a Mitropolitului de Patras, a membrilor delegaţiilor alexandrină şi greacă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat astăzi cu o sărbătoare mare şi sfântă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolit al Transilvaniei în secolul al XVII-lea. Bucuria noastră este sporită prin prezenţa Cinstitului Cap al Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Începătorul botezului în poporul român şi Ocrotitorul României. A fost adus aici cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei şi prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Mitropolit Hrisostom de Patras din Grecia”, a spus Patriarhul României.

***

PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH ANDREI ȘAGUNA, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI (29 OCT. 2011)

PROCLAMAREA SFÂNTULUI IERARH ANDREI ȘAGUNA,

MITROPOLITUL TRANSILVANIEI

(29 OCT. 2011)

În Catedrala Mitropolitană din Sibiu a avut loc astăzi, 29 octombrie 2011, în prezenţa Patriarhului Alexandriei, Patriarhului României, a ierarhilor greci şi români, proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului.

„Anul acesta a rânduit Bunul Dumnezeu să fie trecut în rândul Sfinţilor din calendar, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna şi Sfântul Ierarh Simeon Ştefan, mitropoliţi ai Transilvaniei. Desigur, am avut şi în alte părţi sfinţi care s-au bucurat de cinstirea Sfântului Sinod, dar în Transilvania, în mod deosebit, Sfântul Sinod a dorit să evidenţieze lucrarea misionară apostolică a doi mari ierarhi, aceştia pe care astăzi şi mâine îi sărbătorim în mod deosebit. A vrut Bunul Dumnezeu ca să recunoaştem sfinţenia lui. Biserica nu face sfinţi, ci Dumnezeu îi face pe sfinţi sfinţi. Duhul Sfânt îi sfinţeşte şi îi arată că sunt sfinţi. Biserica doar recunoaşte sfinţenia lui. În limba greacă, de fapt, canonizarea înseamnă recunoaşterea sfinţeniei unui om pe care Dumnezeu l-a sfinţit […] Prin sfinţenie toţi oamenii sunt egali, pentru că cea mai mare virtute este virtutea sfinţeniei şi cel mai mare ideal al fiecărui creştin este să dobândească sfinţenia care vinde de la Dumnezeu cel Unul Sfânt. […] Sfinţii Ierarhi au o responsabilitate deosebită pentru că sunt urmaşi ai Sfinţilor Apostoli. Fiecare ierarh nu are o doar o grijă pentru mântuirea proprie, ci o grijă în plus şi anume grija pentru mântuirea sufletelor celor încredinţaţi lor spre mântuire […] Sfântul Ierarh Andrei Şaguna a avut o lucrare deosebită care a fost profund marcată de prezenţa Duhului Sfânt. Se spune că Duhul Sfânt nu se arată în omul leneş şi plictisit. Când cineva este leneş şi plictisit este semnul că nu are pe Duhul Sfânt prezent în el. Duhul Sfânt se arată în oamenii plini de credinţă, de entuziasm, de dorinţă vie de a iubi pe Dumnezeu şi de ajuta pe semenii lui. Sfântul Andrei Şaguna ne impresionează prin dragostea sa neţărmurită faţă de Hristos, faţă sfinţii Lui şi faţă de Biserica Lui. Ne mirăm cât a putut scrie omul acesta şi cât a putut lucra. A construit sute de şcoli româneşti în Transilvania şi două licee. A întemeiat ziarul Telegraful Român, care şi astăzi continuă fără întrerupere, ca mijloc misionar de răspândire a credinţei şi de apărare a unităţii şi demnităţii românilor din Transilvania. A tradus Sfânta Scriptură în patru volume şi a lăudat pe Sfântul Simeon Ştefan, pe care îl vom, proclama ca sfânt mâine, după ce Sfântul Sinod a aprobat canonizarea, la Alba Iulia, pentru că a tradus Noul testament în limba greacă. Sfântul Andrei Şaguna ne-a lăsat statutul bisericesc pe care, până astăzi, în mare parte, Biserica noastră îl foloseşte. În mod deosebit, a arătat o neobosită luptă pentru apărarea Ortodoxiei şi a demnităţii ortodocşilor din Transilvania”.

PREDICĂ LA DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII – PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV (2009)

Pr. Hrisostom, Măn. Sihăstria Putnei:

PREDICĂ LA DUMINICA  A  XXII-A  DUPĂ  RUSALII  –

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV

(2009)

        “Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului, iar cainii venind ii lingeau bubele lui. Si a murit saracul; a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. Şi a murit si bogatul si a fost inmormantat. Şi in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Şi strigand a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci rau ma chinuiesc in aceasta vapaie! Dar Avraam a zis: Fiule, ti-adu aminte: Ai primit cele bune ale tale in viata ta, iar Lazar pe cele rele. Acum aici el se mangaie, iara tu te chinuiesti. Iar peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie adanca, incat cei care voiesc sa treaca de aici la voi, sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi. Iar el a mai zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna si lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. I-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. El a zis: Nu, parinte Avraame, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Luca 16, 19-31).

*****

PREDICĂ LA POMENIREA SF. CUV. PĂRINTE DIMITRIE BASARABOV (27 Octombrie)

PREDICĂ LA POMENIREA

SF. CUV. PĂRINTE DIMITRIE BASARABOV

(27 Octombrie)

Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, numit şi „Basarabov”, s-a născut în timpul împăraţilor româno-bulgari Petru şi Ioniţă Asan (secolele XII-XIII), la câţiva kilometri de oraşul Rusciuc, într-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinţi ortodocşi şi iubitori de Hristos.

Mai întâi a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniştea şi nevoinţa monahală, s-a făcut călugăr la o mănăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. După o aspră nevoinţa pustnicească între două pietre din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în acel loc şi a rămas necunoscut de nimeni. După mulţi ani, râul Lomul venind mare a risipit cele două pietre în apă împreună cu moaştele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moaşte prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.

Auzind de minunile ce se făceau aici, domnii Ţării Româneşti doreau să-i aducă moaştele la Târgovişte, spre mângâierea credincioşilor. Însă, Sfântul Dimitrie nevrând să-şi părăsească satul, domnii munteni au zidit o biserică nouă în Basarabov, unde i-au fost adăpostite moaştele mai mult de două secole.

În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

Sfântul Dimitrie cel Nou se prăznuieşte la data de 27 octombrie.

Cuvânt al PS. Corneliu, Episcopul Hușilor, la slujba de Priveghere în cinstea Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (25 Oct 2011)

Cuvânt al PS. Corneliu, Episcopul Hușilor, la slujba de

Priveghere în cinstea Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

(25 Oct 2011)

 

 

„Primele veacuri ale Bisericii au fost veacuri de încercare în care credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos cel mort şi înviat a trebuit să fie plătită cu preţul sângelui. Unul din aceşti atleţi ai credinţei este Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul cetăţii Tesalonicului care în veacul al IV-lea a mărturisit cu curaj şi în ziua de 26 octombrie a anului 303 a primit cununa martiriului mărturisind pe Iisus Hristos cel mort şi înviat Care a biruit moartea noastră şi Care a întemeiat Biserica în care găsim toţi mângâiere, bucurie şi alinare sufletelor noastre”.

PREDICĂ A SF. ANTIM IVIREANUL LA POMENIREA SF. M.MC. DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR (26 Octombrie)

PREDICĂ A SF. ANTIM IVIREANUL LA

POMENIREA SF. M.MC. DIMITRIE

(26 Octombrie)

 

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in Sfantul Dimitrieputere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

PREDICA PATRIARHULUI DANIEL LA DUMINICA a XXIII-a după RUSALII (2011)

PREDICA PATRIARHULUI  DANIEL LA 

DUMINICA a XXIII-a după RUSALII

(2011)

În cuvântul de învăţătură Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat, printre altele, iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos deoarece Acesta arată mila Sa faţă de omul demonizat redându-i sănătatea şi libertatea.

„În primul rând vedem în Evanghelie iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos care nu a fost chemat de nimeni să meargă în ţinutul Gherghesenilor spre a vindeca un om demonizat. În al doilea rând vedem în Evanghelia de astăzi că şi demonii mărturisesc adevărul că Iisus este Fiul Lui Dumnezeu Celui Preaînalt şi se tem de judecata Lui. În al treilea rând vedem că locuitorii ţinutului Gherghesenilor, în loc să se bucure şi să mulţumească lui Iisus pentru că a vindecat un om îndrăcit care pătimea mult, s-au întristat şi L-au rugat să plece din hotarele lor pentru că le-a pricinuit pagubă prin înecarea porcilor în mare. În al patrulea rând vedem că omul vindecat, demonizatul de altădată, era acum îmbrăcat în haine, era întreg la minte spune Evanghelia, şi stătea aproape de Iisus, la picioarele Lui, rugându-l să-l ia cu El, dar Iisus i-a spus Rămâi aici şi spune tuturor cât bine ţi-a făcut Dumnezeu. Evanghelia ne arată cât de diferite sunt atitudinile oamenilor faţă de Hristos, ne arată în primul rând cât de milostiv este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu Celui Preaînalt care s-a coborât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om din iubire pentru oameni şi mântuirea lor”, a mărturisit Preafericirea Sa.

Totodată, Patriarhul României a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit demonilor să intre în turma de porci….  (Sursa text: Basilica.ro)

Omilie a Sf. Grigorie Palama la Evanghelia din Duminica a VI-a a lui Luca(a XXIII-a după Rusalii)

Omilie a Sf. Grigorie Palama la

Evanghelia din Duminica a VI-a a lui Luca

 (a XXIII-a după Rusalii)

„Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.”

 

CUVÂNT AL SF. DIMITRIE AL ROSTOVULUI – CU SMERENIA SĂ BIRUIEȘTI DUȘMĂNIA

CUVÂNT AL SF. DIMITRIE AL ROSTOVULUI –

CU SMERENIA SĂ BIRUIEȘTI DUȘMĂNIA

Sfântul Ioan Scărarul ne-a lăsat un cuvânt care, până astăzi, stârneşte în fiecare din noi o bună nelinişte: ‘Pe cei neînfrânaţi poate că-i vor tămădui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe cei mândri, singur Dumnezeu’.

Să umblăm în toate zilele în duhul smereniei, care nu înseamnă să ne punem mai jos decât ceilalţi, într-o coregrafie ce presupune o coborâre de pe un loc mai înalt. Omul smerit nu coboară de undeva, ci se recunoaşte cu realism duhovnicesc a fi nimic şi cel din urmă. ‘Cel smerit, spunea Sfântul Macarie cel Mare, nu cade niciodată. Unde ar putea să cadă acela care se află mai jos decât toţi?’

CUVÂNT AL SF. DIMITRIE AL ROSTOVULUI – SĂ NU INVIDIEZI ȘI SĂ BIRUIEȘTI INVIDIA CU NERĂUTATEA

CUVÂNT AL SF. DIMITRIE AL ROSTOVULUI –

SĂ NU INVIDIEZI ȘI SĂ BIRUIEȘTI INVIDIA CU NERĂUTATEA

Cum spune Sfantul Grigorie Teologul, invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda si pe cei culpabili. De aceea trebuie stradanie sa scapam de aceasta foarte rea patima.

Sfantul Vasile cel Mare indeamna: „Sa fugim, fratilor, de boala, dascal de teomahie, maica a uciderii de barbati, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte absurda”. „Sa fugim de un rau insuportabil. Este invatatura sarpelui, descoperire a demonilor, insamantare a dusmanului, arvuna a iadului, piedica a evlaviei, cale spre gheena, pierderea imparatiei”.