Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…


Un comentariu

Predica Preafericitului Patriarh Daniel la Duminica a 7-a dupa Rusalii – Mănăstirea Sf. Maria – Techirghiol (2009)

Predica Preafericitului Patriarh Daniel la

Duminica a 7-a dupa Rusalii

Mănăstirea Sf. Maria – Techirghiol (2009)

 

” Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor.

Anunțuri


Scrie un comentariu

Predică la Duminica a VII-a după Rusalii (2011)

Predică la Duminica a VII-a după Rusalii

(2011)

”Multe religii există în lume și toate cu nume mincinos, pentru că sunt numite cu nume omenesc. Și dacă veți întreba nu numai oamenii, ci chiar și pietrele vor striga că singura Credință adevărată, singura Biserică adevărată, nu religie, este cea întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul-Om prin învățătura Sa, și prin Cinstitul Său sânge vărsat pe Crucea Golgotei…

Evanghelia din Duminica aceasta, a VII-a după Rusalii, ne istorisește trei minuni săvârșite asupra a trei oameni sau două minuni, dacă ne referim la felul lor…”


4 comentarii

Despre pocăință – Mitropolitul Antonie de Suroj

Despre pocăință – Mitropolitul Antonie de Suroj

https://prediciaudio.files.wordpress.com/2010/08/despre-pocainta-decupat.pdf

         ”  Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare! Fără acestea, pocăința este neroditoare, fără acestea, ceea ce putea deveni pocăință se transformă în regret, regret steril care de cele mai multe ori omoară forța de viață în loc să o trezească, să o înnoiască!

         Când, ca rezultat al unei cugetări profunde asupra noastră, asupra Evangheliei și asupra căilor lui Dumnezeu, ne punem în fața păcatului nostru, în fața infidelității față de cea mai înaltă vocație a noastră, atunci, desigur, în inima noastră se înfige o durere acută, o rușine adâncă pentru faptul că suntem atât de departe de ceea ce am fi putut fi, că semănăm atât de puțin cu ceea ce a pus la cale Domnul făurindu-ne. Însă aceasta trebuie să fie doar un impuls pentru a începe să trăim cu viață nouă!

Mitropolitul Antonie al Surojului.”

          ”Primul lucru ce trebuie învățat este să ne acceptăm întreaga noastră viață! Toate împrejurările, toți oamenii care au intrat în ea, uneori atât de dureros, trebuie acceptați! Până nu ne vom accepta ntreaga viață până la capăt, fără a omite ceva din întregul ei, nu ne vom putea elibera de neliniștea interioară, de captivitatea interioară și de protestul interior…”


3 comentarii

Despre smerenie – Mitropolitul Antonie de Suroj

Despre smerenie – Mitropolitul Antonie de Suroj      

 

cuv despre smerenie a mitrop antonie de suroj

 ”Să vorbeşti despre smerenie a fost totdeauna foarte dificil, întrucât cu adevărat poate vorbi  despre smerenie doar cel ce s-a smerit. Câte ceva însă se poate spune, pentru a identifica o oarecare direcţie.

         Când gândim la smerenie, în cea mai mare parte gândim la comportamentul unui om pe care toţi îl laudă şi-l vorbesc de bine, iar acesta încearca să-i convingă că nu e aşa ; sau la comportamentul omului care, atunci când gândeşte că a făcut ceva bun sau drept, alungă îndată  acest gând, din teamă să nu cadă în mândrie.

      Ambele mi se par incorecte nu doar faţă de sine, ci şi faţă de Dumnezeu…

        Smerenia « …este o împăcare cu toate circumstanţele acestei vieţi, e starea omului care, orice s-ar întâmpla, le primeşte ca din mâinile lui Dumnezeu

          …cel mai profund  tip de smerenie este smerenia sfinţilor, care-şi are provenienţa în vederea frumuseţii şi a sfinţeniei lui Dumnezeu. …cine doreşte să se uite la sine atunci când poate să privească ceva ce depăşeşte orice închipuire a frumuseţii? ”


2 comentarii

Despre mărturisire – Mitropolitul Antonie de Suroj

 Despre mărturisire – Mitropolitul Antonie de Suroj

            „Adesea sunt intrebat: cum trebuie sa te marturisesti?… Raspunsul la aceasta, pe cat se poate de direct si hotarat, este: marturiseste-te ca si cum acest ceas ar fi cel din urma, ca si cum ar fi ultima oara aici pe pamant cand poti aduce pocainta pentru toata viata ta. Inainte de a pasi in vesnicie si a sta in fata judecatii lui Dumnezeu, ca si cum ar fi ultima clipa cand poti sa arunci din spate povara unei indelungi vieti traite in pacat si nedreptate, pentru a intra liber in imparatia lui Dumnezeu…”

https://prediciaudio.files.wordpress.com/2010/08/despre-marturisire.pdf


Un comentariu

Despre pregătirea pentru Dumnezeiasca Liturghie – Arhim. Emilianos Simonopetritul

Tâlcuiri la Sfintele Slujbe – Arhim. Emilianos Simonopetritul

Despre pregătirea pentru Dumnezeiasca Liturghie

 

            ” Ești singur. Dumnezeu ți-e necunoscut… Dumnezeul meu!, strigă sufletul.

             Încă nu L-am văzut! Este, însă, împreună cu sfinții. Acolo unde sunt sfinții, este și Hristos! … Am acum trăirea că iată, vine! Iar inima scoate propriul ei strigăt: Vino! Dacă-i vorbesc, dacă poate să audă, înseamnă că e pe aici și cad în genunchi în timp ce mă aflu în întuneric. Cad, îngenunchez și mă închin Dumnezeului încă nevăzut. Am intrat în spațiul Lui, după ce I m-am închinat. Se pleacă El acum asupra mea și mă ridică. Avem acum cercetarea dumnezeiască”.
https://prediciaudio.files.wordpress.com/2010/08/dumn-lit.pdf


3 comentarii

Predică la Evanghelia din Duminica a VII-a după Rusalii (2011)

Predică la Evanghelia din

Duminica a VII-a după Rusalii

(2011)

– Vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum –

(Ev. Matei 9, 27-35; 9, 1)
”  Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David.  După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.  Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.”