Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…


Scrie un comentariu

STAREȚII DE LA OPTINA – DESPRE DESĂVÂRȘIRE

STAREȚII DE LA OPTINA – DESPRE DESĂVÂRȘIRE

Desăvârşirea nu se poate realiza decât prin observarea unor reguli precise, nu prin salturi, ci progresiv şi insistent. Sfinţii Părinţi, care au fost maeştrii neîntrecuţi în cunoaşterea sufletului, ne fac cunoscute tocmai regulile pe care trebuie să le urmeze credinciosul pentru a-şi face în aşa fel educaţia, încât să poată preface credinţa sa teoretică în valori practice, trăind tot astfel precum şi crede.

Să luăm aminte și la alte câteva învățături ale Sfinților Stareți de la Mănăstirea Optina…

 

 

 

***


Scrie un comentariu

PREDICĂ LA DUMINICA a XIII-a DUPĂ RUSALII (Pilda lucrătorilor celor răi) (2012)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi au făcut acelora tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe aceştia răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-aţi citit niciodată în Scripturi: ‘Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri’? De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea, îl va strivi (Matei 21, 33-44).


3 comentarii

Cuvânt al Sf. Ioan Damaschin la Duminica a XIII-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor celor răi)

Cuvânt al Sf. Ioan Damaschin la

Duminica a XIII-a după Rusalii

 (Pilda lucrătorilor celor răi)

-Matei 21, 33-44-

 

„Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare  stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea  teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia  roadele.

Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.

Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.

Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.

Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?

De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.    Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc. „

***


Un comentariu

STAREȚII DE LA OPTINA – DESPRE SMINTEALĂ ȘI ANUMITE EVENIMENTE

STAREȚII DE LA OPTINA – DESPRE SMINTEALĂ ȘI

ANUMITE EVENIMENTE

*

“Sminteala este asemenea ciumei care începe de la om şi molipseşte pe mulţi din cei ce trăiesc aproape de el” (Sfântul Tihon de Zadonsk).

Sfantul Ioan Gură de Aur zice că “Toată lumea este plină de sminteli şi de piedici”. Asemenea lor spune şi Solomon: “Cunoaşte că prin mijlocul a multe curse treci” (Sirah 9: 18), cuvinte tâlcuite de Sfântul Ioan Gură de Aur: “N-a zis că pe lângă curse vei trece, ci prin mijlocul curselor, că de amândouă părţile sunt prăpăstiile”. Vom putea să nu ne prindem în atâtea curse şi să nu ne poticnim în atâtea piedici dacă vom lua aminte la noi înşine, păzind cele predate în Biblie şi de Sfinţii Părinţi.

Să luăm aminte și la alte câteva învățături ale Sfinților Stareți de la Mănăstirea Optina…

 


Scrie un comentariu

PREDICĂ LA POMENIREA SF. MC. ANGHEL (1 septembrie)

1 septembrie – Constantinopol, sec. XVII

Sfântul Anghel a trăit la Constantinopol în vremea stăpânirii turceşti, ţinând de biserica parohială a Sfântului Constantin din Karamani. Era căsătorit, fiind de meserie aurar, astfel că familia sa nu avea lipsă de nimic. Ducea o viaţă creştinească cinstită, împreună cu soţia şi cei şase copii.

La o anume sărbătoare, care se ţinea în satul Floria din apropiere, mai mulţi creştini petreceau împreună cu câţiva greci ce se lepădaseră de credinţa creştină şi se făcuseră musulmani. Cei lepădaţi de credinţă începură să facă glume, schimbându-şi fesurile cu creştinii (căci pe vremea aceea musulmanii şi creştinii trebuiau să-şi acopere capul în chip deosebit). Glumind aşa şi purtând fesurile celorlalţi, s-au ridicat cu toţii şi au jucat. Sfârşindu-se sărbătoarea, fiecare s-a întors acasă cu fesul său.

Spre uimirea lui Anghel, a doua zi unii dintre cei lepădaţi de credinţă veniră la casa lui şi-1 întrebară de ce poartă fes de creştin. „De bună seamă, fiindcă sunt creştin”, răspunse el. Atunci ei ziseră: „Ieri te-ai făcut musulman, aşa că trebuie să porţi fes alb de musulman, aşa cum ai făcut atunci”. Şi nevrând el, l-au dus la agie, unde a fost luat sub pază şi a fost dus la judecată. Continuă lectura


Scrie un comentariu

PREDICĂ LA APOSTOLUL DIN DUMINICA a XIII-a DUPĂ RUSALII (2012)

1 Corinteni 16, 13-24

*

13. Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.
14. Toate ale voastre cu dragoste să se facă.
15. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui Ştefanas, că este pîrga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rînduit pe ei înşişi –
16. Ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei.
17. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră.
18. Şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia.
19. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor.
20. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfîntă.
21. Salutarea cu mîna mea, Pavel.
22. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).
23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
24. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus! Amin.

.


Scrie un comentariu

VIAŢA SF. CUVIOS IOAN DE LA RÂȘCA ȘI SECU – “Arhiepiscopul cel sfânt şi luminat“ (30 August)

Tropar,  glas 4:

Ucenic   prea ales al Sfinţilor Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai  Moldovei,  prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost ierarh sfânt  şi minunat, Episcop al  Huşilor şi Arhiepiscop al Romanului. Păzind  dreapta credinţă, ai  păstorit turma lui Hristos şi, în  sfinţenie vieţuind, ai binecuvântat  sfintele mănăstiri  Râşca şi Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui  Dumnezeu  să mântuiască sufletele noastre!

Condac, glasul al 2-lea

De dragostea lui Hristos fiind aprins, Sfinte Ierarhe Ioane, mintea înălţându-ţi în lumina Preasfintei Treimi, ai dobândit lucrarea faptelor bune şi smerita cugetare. Luminat fiind de Duhul Sfânt, păstor înţelept şi nevoitor, roagă-te Împăratului Slavei să ne dăruiască pace şi mare milă!

Între sfinţii primelor veacuri creştine se află şi mulţi ierarhi, vrednici conducători spirituali ai credincioşilor şi, totodată, pilde pentru ei de curăţie a vieţii. Însă nu toţi ierarhii cu viaţă îmbunătăţită ai acelor vremuri au rămas cunoscuţi până astăzi. Aşa este cazul, la români, cu Ioan de la Râşca – numit de către mitropolitul Dosoftei „Arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”. Nici unul din documentele grăitoare, din vremea arhipăstoriei sale, nu a ajuns până la noi, pierzându-se din pricina vitregiei vremurilor. Icoana vieţii lui sfinte şi minunate însă s-a păstrat în inima şi în sufletele credincioşilor .

~~~+~~~


Scrie un comentariu

PREDICA PF. DANIEL LA DUMINICA a XII-a DUPA RUSALII (Tânărul cel bogat) (26 August 2012)

Bogăţia între binecuvântare şi primejdie pentru mântuire

 ‘În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: ‘Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.’ (Matei 19, 16-26)

 *

Sfânta Evanghelie din Duminica a XII-a după Rusalii ne pune în faţă problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine.

Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când omul se leagă de ea ca de ultima realitate, când îşi alipeşte sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul său şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu.

Este nevoie să vedem ce ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre bogăţie şi sărăcie, pentru a înţelege când şi cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea, adică iertarea păcatelor şi unirea cu Hristos, Izvorul vieţii veşnice.

Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, bogăţia aparţine lui Dumnezeu (cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), însă El o dăruieşte oamenilor (cf. Facerea 24, 35), ca oamenii să o dăruiască şi altora, mai ales săracilor (cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajută pe om să adune bogăţia (cf. Deuteronom 8, 16-18), când aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om (cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19).

(Sursa text: BASILICA.ro)


Scrie un comentariu

CELE 7 CAPETE ALE AVVEI MOISI CĂTRE AVVA PIMEN

„Un frate a întrebat: „În toate ostenelile omului, ce îl ajută cel mai mult?” Bătrânul îi zice: „Dumnezeu îl ajută. Căci este scris: «Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutorul nostru în necazurile care ne-au lovit foarte tare.»””
„Fratele îl întreabă pe bătrân: „Ce trebuie să facă omul când este ispitit sau când vine asupra lui un gând al duşmanului?”
Bătrânul îi zice: „Trebuie să plângă în faţa bunătăţii lui Dumnezeu, ca să-l ajute. Îndată ne găsim liniştea, dacă ne rugăm cu ştiinţă, căci este scris:«Domnul m-a ajutat, nu mă tem de ce-o să-mi facă omul».”

*

Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapulsf_cuv_moise_arapul

Sfîntul Preacuvios Moise a fost de neam etiopian. El în lume a fost tîlhar şi căpetenie de tîlhari. Dar Duhul a mişcat inima lui şi din adîncurile răutăţii 1-a scos la adevărata pocăinţă şi la schimbarea radicală a vieţii. Preacuviosul Moise la începuturile vieţii lui a fost sclav, dar răzvrătindu-se împotriva sclaviei, a fugit şi s-a alăturat unei cete de tîlhari. Cum era foarte mare, puternic, şi plin de îndrăzneală, aceştia 1-au ales căpetenie peste ei. Dar, într-o zi, pe tîlharul Moise 1-a cuprins chinul conştiinţei, şi cumplită părere de rău pentru toate relele făcute în viaţa lui. De aceea el a părăsit ceata de tîlhari şi s-a dus la o mănăstire unde s-a dat pe sine cu totul în ascultarea unui avvă, supunîndu-se întregii rînduieli mînăstireşti. El s-a folosit mult de învăţătura Sfinţilor Macarie, Arsenie şi Isidor, şi de convorbirile cu ei. După un timp el s-a retras la o colibă în singurătate, unde s-a îndeletnicit cu lucrul mîinilor, rugăciunea, privegherile, şi dumnezeieştile cugetări. Chinuit de dracul curviei, Moise a dezvăluit boala lui părintelui duhovnicesc Isidor, care 1-a sfătuit să postească mai aspru, iar la vremea mesei să mănînce nu pe săturate. Văzînd că acest canon nu dă roade, Avva Isisdor 1-a sfătuit să postească şi mai aspru, iar la rugăciune să stea în picioare. Atunci a început Avva Moise, fiind foarte puternic la trup, să se nevoiască cu adusul apei pe umerii săi, pentru toţi Părinţii vîrstnici din Lavră. Apa o aducea de la o fîntînă care se afla foarte departe, şi la această nevoinţă petrecea toată noaptea. După şase ani de cumplit război drăcesc, Sfntul Isidor 1-a vindecat minunat de toate închipuirile, cugetele şi gîndurile de curvie pe care i le semăna în suflet diavolul. Preacuviosul Moise a fost sfinţit preot cînd a ajuns bătrîn cu anii. El a întemeiat şi o mănăstire proprie, a dobîndit în ea şaptezeci şi cinci de ucenici, şi a trecut la cele veşnice la vîrsta de şaptezeci şi cinci de ani. El şi-a prevăzut şi ceasul şi felul morţii: într-o zi el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-şi scape vieţile, deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioşi. Cînd ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise le-a zis că tîlhar fiind el mai demult, şi ucideri şi multe rele săvîrşind, se cuvine ca acum să-şi ia plata pentru relele lui, după cuvîntul: „Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25: 52). Aşadar, Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu şase fraţi care nu au voit să îl lase, şi au venit tîlharii şi i-au ucis pe toţi şapte. Unul dintre fraţi s-a ascuns în apropiere, şi a văzut cum se pogoară şapte cununi din cer peste capetele mucenicilor celor ucişi.