Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…


Un comentariu

DESPRE VIAŢA VEŞNICĂ – Predică la Duminica a 7-a după Paşte

DESPRE VIAŢA VEŞNICĂ

– Predică la Duminica a 7-a după Paşte –

.

.

„Bucuria celui plecat, înstrăinat,  care se întoarce în patria sa, acasă… Această bucurie e doar o picătură din oceanul de bucurie pe care o vor trăi fiii lui Dumnezeu…”

.

Mulţi dintre noi ne locuim departe de locurile natale, poate în oraşe mult mai frumoase, înconjuraţi sau nu de oameni deosebiţi. Mulţi dintre noi nădăjduim şi reuşim să ne întoarcem acasă, împărtăşindu-le celor dragi impresiile de departe. Mulţi dintre noi rămânem toată viaţa în aceleaşi locuri, în patria natală…Cu siguranţă, fiecare are un loc de suflet unde se simte cel mai fericit om din această lume!

Însă, oricât de frumoase ar fi locurile în care trăim, oricât de aleşi ar fi oamenii care ne înconjoară, există un loc unde fericirea este deplină, un loc ce le întrece pe toate… Un oraş fără cimitire, un oraş fără lacrimi, un oraş cu oameni minunaţi – Împărăţia lui Dumnezeu, viaţa şi bucuria veşnică!


Un comentariu

Canon de rugăciune la pomenirea Cuviosului Simeon din Muntele Minunat (24 Mai)

Canon de rugăciune la pomenirea Cuviosului Simeon din Muntele Minunat

(24 Mai)

In 24 mai il pomenim pe Cuviosul Simeon Stalpnicul, care si-a facut lacas pe un stalp si a vietuit multi ani in post si rugaciune .

 Acest cuvios a trait in secolul V, in Antiohia Siriei, nascut din parintii Ioan si Marta. Crestinii primelor veacuri adesea plecau in pustiu, mai departe de forfota lumeasca, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Fericitul Simeon a voit ca prin vietuirea pe stalpul cel mai inalt sa se apropie de cer. Randuiala vietii lui era astfel: de dimineata pana la al noualea ceas se ruga, apoi se indeletnicea cu citirea si scrierea cartilor pana la apusul soarelui; seara, incepea rugaciunea si petrecea toata noaptea fara somn, pana in zori. Cand iesea soarele, poruncea somnului sa se apropie putin de el; astfel, dormitand foarte putin, iarasi se scula si isi incepea obisnuita activitate. Sfantul avea putere sa izgoneasca toate duhurile cele viclene din oamenii care se duceau la el, ii tamaduia de tot felul de boli si invia mortii. Dupa cativa ani, Cuviosul Simeon, suparandu-se de neodihna, s-a gandit sa lase acel stalp pe care statuse opt ani si sa se mute in alt loc mai linistit. Afland poporul ca  s-a mutat Sfantul in alt munte, s-a dus si acolo la dansul, aducandu-i si pe bolnavii lor, nelasandu-l pe el sa stea singur cu Dumnezeu. Cuviosul Simeon, vazand lacrimile lor, s-a indurat de ei si, punandu-si mainile pe fiecare bolnav, cu chemarea numelui Domnului, i-a tamaduit si i-a trimis acasa sanatosi. Facea minuni nenumarate pe pamant si pe mare, se arata in vedenii, pe orbi i-a luminat, leprosii i-a curatit, pe cei schiopi i-a vindecat, dracii din multi oameni i-a gonit, gurile fiarelor le-a astupat, toate ranile si toate bolile le-a tamaduit, inviind chiar pe unii morti. Cand avea Simeon saptezeci si cinci de ani, vazandu-si mai inainte mutarea catre Domnul, a chemat pe ucenicii sai, spunandu-le: „Sa petreceti in fapte bune, precum petreceati cand eram cu voi, lucru care se va arata in ziua cea mare a rasplatirii, cand veti dobandi fiecare dupa faptele voastre”. In ziua de 24 mai, Cuviosul Simeon a plecat la Domnul, iar cinstitele lui moaste au ramas acolo in Sfantul sau staul, din muntele cel minunat.


Un comentariu

DESPRE LUPI: Predică la Duminica a 7-a dupa Pasti, a Sfintilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Niceea 325)

Predică la Duminica a 7-a dupa Pasti,

a Sfintilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Niceea 325)

.

.

Apostol

Fapte XX, 16-18,28-36

.

16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim.

17 Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii.

18 Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia,

28 Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi , ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu Însuşi sângele Său h.

29 Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma.

30 Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici.

31 De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi.

32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.

33 Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni;

34 voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi i şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua“.

36 Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s’a rugat împreună cu ei toţi.


2 comentarii

STAREȚII DE LA OPTINA DESPRE MUSTRAREA DE SINE

STAREȚII DE LA OPTINA DESPRE MUSTRAREA DE SINE

Sfantul Macarie cel Mare spune ca fiecare om, chiar si cel sfant, are ceva mandrie intr-insul. Iata cat de adanca este in noi aceasta infectie! Doar ingerii nu sant mandrii, ei sunt curati, asemenea si oamenii care trec de aici la cer. Mustrarea de sine este o inaltare nevazuta, spune Sfantul Ioan Scararul. La fel cum omul nu observa cand creste si ajunge dintr-un copilas un adult, asa si cresterea duhovniceasca este imperceptibila pentru dansul.

Aceasta crestere duhovniceasca nevazuta a omului se realizeaza prin mustrarea de sine.Trebuie sa te mustri pe sine pentru neputintele tale si sa te smeresti, ca sa nu cazi in deznadejde si slabiciune.
Cum sa ne mustram? Foarte simplu. Constiinta incepe sa vorbeasca si te va mustra daca vei lua seama la tine insuti. Va ramane doar sa fiti de acord cu glasul constiintei voastre, daca ati facut ceva rau sau ati gandit ceva rau, adresandu-va smeriti lui Dumnezeu cu rugamintea de a fi iertati.


Scrie un comentariu

PREDICĂ LA SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA – CUVÂNTAREA LUI CONSTANTIN CĂTRE ADUNAREA SFINȚILOR

PREDICĂ LA SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA –

CUVÂNTAREA LUI CONSTANTIN  CĂTRE ADUNAREA SFINȚILOR

Partea I

Partea a II-a


Un comentariu

PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DUPĂ PAȘTE – VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE (2012)

PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DUPĂ PAȘTE

– VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE –.


.

‘În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea, au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?  Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-l ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară, şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne! Şi s-a închinat Lui.’

 (Ioan 9, 1-38)