Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…


Scrie un comentariu

Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Mc. Atinoghen

Canon de rugăciune la pomenirea Sf. Mc. Atinoghen

(16 iulie)

Acest sfânt a trait în Sevastia Capadociei, în zilele împaratului Diocletian, si pentru faptele sale bune si pentru smerenia sa a fost facut episcop al Pidahtoei. Fiind prins si cercetat de Filomarh ighemonul, împreuna cu 10 ucenici ai sai, si rabdând multe chinuri împreuna cu dânsii, si-a primit sfârsitul prin sabie. Se povesteste ca mai înainte de a fi prins, mergând la manastirea sa, nu si-a aflat ucenicii, pentru ca erau prinsi mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mânastire, l-a binecuvântat si s-a rugat ca sa nu fie vânat de vânatori nici el, nici semintia lui; ci în toti anii la pomenirea sfântului sa aduca si el, si cei ce se vor naste din el, câte un pui de cerb în dar pentru obste. Si astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserica si aducea puiul si degrab iesea. Iar crestinii strânsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurându-se în slava si cinstea sfântului.


3 comentarii

LECTURĂ DIN CARTEA „VIAŢA LUI CONSTANTIN” – ULTIMELE LUI CLIPE DIN VIAŢĂ ŞI ÎNMORMÂNTAREA SA

LECTURĂ DIN CARTEA „VIAŢA LUI CONSTANTIN” A SCRIITORULUI BISERICESC EUSEBIU DE CEZAREEA (sec. IV) –

ULTIMELE LUI CLIPE DIN VIAŢĂ ŞI ÎNMORMÂNTAREA SA

 

https://prediciaudio.files.wordpress.com/2010/05/lectura.pdf

     „…chemând la sine pe episcopi, le-a vorbit în felul următor: ”A sosit în cele din urmă și clipa în care am nădăjduit atâta vreme și la care tânjind, atâta vreme m-am rugat, ca să dobândesc mântuirea cea întru Dumnezeu. A venit vremea ca și noi să fim însemnați cu pecetea nemuririi, vremea mântuitoarei pecetluiri, pe care cândva îmi doream s-o agonisesc în apele Iordanului, acolo unde spune tradiția că și Mântuitorul S-a făcut părtaș ei, spre a ne da astfel pilda spălării de păcat. Dar Dumnezeu, care știe ce anume ne este spre folos, vrea să ne împărtășim de ea chiar aici și încă de pe acum, încât nu mai șovăiți, fiindcă chiar dacă Dumnezeul vieții și al morții va vrea ca noi să rămânem încă în viață, oricum eu mă voi alătura poporului lui Dumnezeu aici și bucurându-mă de părtășia bisericii, voi putea lua astfel parte, împreună cu ceilalți creștini, la rugăciunile de obște. Lucrul acesta este un bun dobândit, iar de acum mă voi supune învățăturilor vrednice de viața întru Dumnezeu”.

Auzindu-i vorbele, episcopii au purces la cele cuvenite, săvârșind și împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine, nu însă înainte de a-i fi cercetat credința cu multă grijă. Sau numai înainte de a-i fi spus el ce urma să mai facă.

Așa a ajuns Constantin să fie din veac cel dintâi, singurul împărat care s-a învrednicit de desăvârșirea celei de a doua nașteri întru Tainele lui Hristos. Și învrednicindu-se a fi însemnat cu dumnezeiasca pecete, duhul său s-a bucurat, s-a primenit și s-a umplut de lumină dumnezeiască. Nemăsurata-i credință îi covârșea sufletul de fericire, uimindu-l la arătarea lucrătoarelor dovezi ale puterii lui Dumnezeu.

După îndeplinirea celor cuvenite, Constantin s-a îmbrăcat în straie împărătești, maiestuoase și strălucitoare ca lumina și s-a întins pe un pat alb, ca neaua, nemaiprimind pe el purpura. Iar în urmă, ridicând glasul, a înălțat lui Dumnezeu o rugăciune de mulțumire, adăugând următoarele:  

”În clipa asta, pot spune cu adevărat că sunt fericit. Acum știu că m-am învrednicit de viața cea fără de moarte și că m-am împărtășit de dumnezeiasca lumină”.   

           Asemenea om nu s-a mai pomenit din adâncurile vremurilor!

 

 


4 comentarii

Canonul Sf. Pahomie cel Mare (15 mai)

Canonul Sf. Pahomie cel Mare (15 mai)

         Sfantul Pahomie s-a nascut in Tebaida de Jos (Egipt) si a trait in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat a luptat in armata imparatului Constantin, in faimoasa batalie impotriva lui Maxentiu. In vremea aceea era pagan. Primeste Botezul si se retrage in pustia Tebaidei, alaturi de pustnicul Palamon. Dupa zece ani de nevointe ajunge in Tabenisi, unde un inger i s-a infatisat inainte imbracat in rasa de schimonah si i-a daruit o tablita pe care se afla inscrisa pravila unei manastiri cu viata de obste. Acest inger i-a poruncit sa intemeieze o astfel de manastire chiar in Tabenisi. Zideste multe chilii, si prin lucrarea Sfantului Duh ele vor ajunge sa fie locuite de monahi.

        Numarul monahilor sporeste, incat Pahomie este nevoit sa mai intemeieze alte sase manastiri. Numarul ucenicilor lui a ajuns  aproape la sapte mii. Daca Sfantul Antonie cel Mare este socotit a fi intemeietorul vietii pustnicesti, Sfantul Pahomie este considerat intemeietorul vietii manastiresti de obste.

        A trecut la cele vesnice in anul 348, in varsta de 74 de ani. A fost ingropat in manastirea ctitorita de el.

Mentionam ca si metaniile (plecaciune pana la pamant sau ingenunchere si ridicare insotita de semnul Sfintei Cruci si de o rugaciune) sunt atribuite Sfantului Pahomie cel Mare. (Sursa: http://www.crestinortodox.ro)


Un comentariu

Canoane de rugăciune la pomenirea Sf. Ioan Teologul și a Preacuviosului Părinte Arsenie cel Mare (8 mai)

Canoane de rugăciune la pomenirea Sf. Ioan Teologul și a

Preacuviosului Părinte Arsenie cel Mare

(8 mai)

În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfântului măritului apostol şi evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept şi iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană.

Ioan EvanghelistulPreabunul Dumnezeu şi Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru Dânsul, pe sfinţii Săi ucenici şi apostoli, prooroci şi mucenici, şi pe toţi cei ce bine au plăcut Lui, nu i-a învrednicit numai Împărăţiei cerurilor şi veşnicelor bunătăţi, ci şi locurile în care au strălucit şi au fost îngropaţi ei, le-au luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri. Astfel şi mormântul în care fusese îngropat marele apostol şi evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, în toţi anii izvorăşte şi izbucneşte afară fără de veste în a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfântului Duh, praf şi pulbere sfântă pe care locuitorii de acolo o numesc mană. Şi aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au pentru izbăvirea de toate bolile, spre tămăduirea sufletelor şi sănătatea trupului slăvind pe Dumnezeu şi pe robul Său Ioan cinstindu-I.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare.

Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut şi păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, şi plin de toată bunătatea şi înţelepciunea dumnezeiască şi omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit şi diacon. Şi ocârmuind atunci împărăţia romanilor Teodosie cel Mare şi punând multă nevoinţă, şi căutând om duhovnicesc şi învăţat care să fie în stare să înveţe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, şi a scris la împăratul Graţian, şi la papa Inocenţiu, şi abia a putut dobândi ceea ce dorea. Deci purcezând Arsenie de la Roma şi sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la faţă şi la fire este om cinstit şi căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, şi împodobit cu toată bunătatea. Şi umplându-se de multă bucurie şi dulceaţă, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, şi i se smerea ca unui dascăl. Şi senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea şi iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, şi dorind de viaţă monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorinţa. Şi îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: „Arsenie, fugi de la oameni şi te mântuieşte”. Deci el nezăbovind, ci schimbându-şi portul, s-a dus şi a sosit la Alexandria. Şi călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea şi anevoioasă. Şi rugându-se lui Dumnezeu, iarăşi a auzit glas dumnezeiesc către dânsul: „Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te şi te mântuieşte”.

Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se şi cu alţii către dânsul: „Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos”. Şi el zise: „Dacă îl voi spune, îl veţi ţine?” Iar ei ziseră: „Aşa, adevărat.” Şi zise el: „Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu vă apropiaţi acolo”.

Şi iarăşi se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieţii sale, purta un petec de rasă în sân de-şi ştergea lacrimile. Şi era la trup minunat şi cuvios, peste tot cărunt, uscat şi lung, măcar că si era puţin gârbov de bătrâneţe, avea barba până la pântece şi chip îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea să-şi arate faţa cuiva. Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-şi genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Şi când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneţi, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde şi cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis: „Oare nu ştiţi să puneţi o funie de picioarele mele şi să mă trageţi în munte?” Şi iarăşi le zise: „Vedeţi, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieşi din trup?” Şi ei ziseră: „Vedem”. Iar el zise: „De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta”. Şi îndată şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu.

Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean.

Sursa:  Sinaxar


Un comentariu

CANONUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU DE LA NEA MAKRI

CANONUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU

DE LA NEA MAKRI

Sfântul Nou Mucenic şi Făcător de Minuni Efrems-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr şi mama a rămas singură să crească şapte copii.

Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit paşii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri şi a Sfintei Parascheva. Aici el şi-a luat crucea lui Hristos pe care toţi cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieţii sfinţilor şi pustnicilor deşertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos şi s-a dezrobit de plăcerile lumeşti. Din mila Domnului şi-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit şi de înalta treaptă a preoţiei, slujind cu multă smerenie şi zdrobire de inimă în altar. Continuă lectura


Scrie un comentariu

CANONUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, FACATORUL DE MINUNI DIN HARKOV

 CANONUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, FACATORUL DE MINUNI DIN HARKOV

 

Pe 5 martie 2008, la propunerea Episcopiei Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât introducerea în calendarul BOR a cinstirii unui nou sfânt, care a trăit pe pământurile noastre în secolul al XVI-lea, Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfânt era înscris deja în calendarul Bisericii Greciei, al celei Ruseşi al Bisericii din Ucraina, având ca dată de prăznuire ziua de 2 mai. Astfel, hotărârea Sfântului Sinod al BOR exprimă o recunoaştere a sfinţeniei vieţii unui înţeleptşi bun ierarh, care a slujit cu dragoste Biserica lui Hristos în scaunul Patriarhiei Ecumenice, dar a păstoritşi creştinii de la Dunărea de Jos timp de 12 ani.