Mergând, învăţaţi toate neamurile…

Lecturi duhovniceşti – predici audio, cuvinte de folos…

CUVANT LA POMENIREA CUVIOSILOR CHIRIAC DE LA TAZLAU SI ONUFRIE DE LA VORONA (9 Septembrie)

Scrie un comentariu

CUVANT LA POMENIREA CUVIOSILOR

CHIRIAC DE LA TAZLAU SI ONUFRIE DE LA VORONA

(9 Septembrie)

SFANTUL CHIRIAC DE LA TAZLAU   (+ 1660)

Cel mai mare pustnic, care s-a nevoit in jurul Manastirii Tazlau, a fost Cuviosul Chiriac Sihastrul. Acest barbat purtator de Hristos era fiu de tarani din partea locului. Apoi, intrand in obstea Manastirii Tazlau, a intrecut pe ceilalti calugari cu smerenia, cu rugaciunea si cu sfintenia vietii. Pentru aceasta, desi nu voia sa primeasca darul preotiei, s-a facut multora dascal si povatuitor catre Hristos.

Deci, dorind sa ajunga la masura desavarsirii, s-a retras la liniste pe Muntele numit „Magura Tazlaului” si acolo, impreuna cu alti sihastri, s-a nevoit zeci de ani in placere de Dumnezeu si petrecere ingereasca. Acest cuvios in putina vreme a sporit atat de mult, ca ajunsese la masura marilor parinti isihasti. Caci se ruga neincetat cu priveghere de toata noaptea si cu izvoare de lacrimi si se hranea doar cu pesmeti si cu fructe de padure. Pentru aceea, din tinerete se odihnea intru el darul Sfantului Duh si se invrednicise a cunoaste cele viitoare si a izgoni duhurile cele rele din oameni.

Vazandu-se inconjurat de multi ucenici, Cuviosul Chiriac a inaltat pe munte, alaturi de chilia sa, un mic altar de rugaciune, in care se ruga ziua si noaptea si unde marturisea pe fiii sai duhovnicesti. Caci, atat calugarii, cat si credinciosii, il cinsteau inca din viata ca pe un sfant si facator de minuni si alergau cu evlavie la chilia lui. Cuviosul acesta a contribuit mult la dezvoltarea isihasmului si a vietii de liniste in Moldova. Muntii Tazlaului, ai Nechitului si Tarcaului adaposteau nu putini ucenici ai acestui mare dascal al linistii.

Astfel, ingereste vietuind si ajungand la adanci batraneti, Sfantul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul in bratele lui Hristos, lasand in urma multi fii duhovnicesti. Cinstitele sale moaste s-au asezat de ucenici intr-o pestera pe Magura Tazlaului si multe minuni de vindecare se faceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut inca din viata si smeritul mitropolit Dosoftei si i-a sarutat moastele, precum insusi marturiseste: „Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau”. Iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888, se scrie despre acest cuvios: „Asemenea, tot intru aceasta vreme, in anii 1660 s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac, de la Schitul Tazlaul, si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile”.

Spre sfarsitul secolului XVII, abatandu-se asupra Moldovei grele primejdii si padurile umplandu-se de oameni in bejenie, moastele Sfantului Chiriac s-au impartit intre credinciosi, dupa traditie, pentru a nu fi profanate de pagani. Astfel, pestera de pe Muntele Magura s-a lipsit de un odor sfant ca acesta.

*****

CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL – Sihastria Manastirii Tazlau  (secolul al XVII-lea)

Perioada de aur a vietii isihaste din jurul Manastirii Tazlau-Neamt a culminat cu secolul XVII. Unul din cei mai vestiti siha;tri ai Manastirii Tazlau din acest secol a fost si Cuviosul Onufrie Sihastrul. Acesta, dupa ce deprinde in obste mestesugul nevointei duhovnicesti, devine ucenic al Sfantului Chiriac de la Tazlau, slujindu-l cu multa credinta pana la obstescul sfarsit. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei, se retrage la pustnicie aspra pe o obcina de munte, mai sus de lavra, numita pana astazi „Dealul lui Onufrie”.

Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult in post, in rugaciune si smerenie, ajungand inaintevazator si facator de minuni. Caci, pentru sfintenia vietii lui, cunostea gandurile oamenilor si spunea cele viitoare. Era inca iscusit parinte duhovnicesc, cu multi fii si ucenici si nu era altul mai vestit in vremea aceea in Muntii Tazlaului ca pustnicul Onufrie. La el se marturiseau toti sihastrii din partea locului, calugari din obste si credinciosi de prin sate, caci era vestit dascal al rugaciunii si era umbrit de darul Duhului Sfant. Veneau la el si bolnavi de prin sate si se vindecau cu rugaciunea si binecuvantarea lui.

Asa nevoindu-se Cuviosul Onufrie si lasand in urma multi sihastri si fii duhovnicesti, s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-se in ceata cuviosilor parinti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s