la Duminica a XXXII-a după Rusalii (a lui Zaheu)

PREDICA PF. DANIEL, PATRIARHUL ROMÂNIEI,

(2012)

Evanghelia Duminicii a XXXII-a după Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10

‘În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.’

 

Sfânta Evanghelie care se citeşte în Duminica a XXXII-a după Rusalii ne arată cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate să-i aducă mântuirea, atunci când din om lacom devine om milostiv, arătând deodată pocăinţă şi fapte de pocăinţă.

PREDICĂ LA DUMINICA A 32-A DUPA RUSALII -

ZAHEU VAMEȘUL

(2012)

PREDICĂ LA DUMINICA A 32-A DUPA RUSALII -

Pr. Damaschin, Măn. Sihăstria Putnei:

ZAHEU VAMEȘUL

(2010, 2011)

Iisus, intrand, trecea prin Ierìhon. Si iata, un barbat cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat; si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, fìindca era mic de statura. Si alergand  inainte, s-a suit intr-un sicomor ca sa Il vada, caci pe acolo avea sa treaca (Luca 19, 1-4).

2010   - 

 

2011   -   

În ce chip a primit vrednicia arhieriei şi lămurire despre Sinodul ce a fost în Florenţa

Expunere a Preasfinţitului Mitropolit al Efesului –

Sfântul Marcu al Efesului – Singurul apărător şi luptător al Ortodoxiei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa

Mărturisire a dreptei credinţe,

Cuvintele Mitropolitul Efesului, kir Marcu Evghenicul –

expusă  la Sinodul de la Ferrara- Florenţa

“Nimeni sa nu ne stapaneasca in credinta noastra: nici un imparat, nici un arhiereu, nici un sinod mincinos, nimeni, fara numai Unul Dumnezeu, ce ne-a daruit-o prin El si prin ucenicii Sai”.

“Daca acceptam ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, abolim monarhia in Dumnezeire si acceptam doua cauze ale Dumnezeirii”.

Capete parenetice mult-folositoare ale Sfântului Marcu Evghenicul

În cele ce urmează, vă facem cunoscute câteva cuvinte folositoare cuprinse în primul volum din opera completă a Sfântului Marcu al Efesului -  o ediție bilingvă, în traducere acrivică a Pr. Marcel Hancheș.

“Sârguieşte-te când vin gânduri rele, îndată să le alungi prin mărturisire. Nu te ruşina să mărturiseşti păcatele tale, căci mărturisindu-le părintelui tău, zdrobeşti capul balaurului.
Nu opri cugetul tău la gândurile ruşinoase şi vătămătoare şi la plăceri ca să nu şi consimţi cu ele.
Să nu te amăgească frumuseţea femeii, căci te scufundă mai rău decât valurile mării.
Să nu ai slavă deşartă nici în înfăţişare, nici în mers, nici în glas, nici când ţi-e bine, nici în putere sau în celelalte isprăvi ale tale. Ciorchinele tras la pământ putrezeşte degrabă, aşa şi virtutea,  piere când se face cu slavă deşartă.”

 

OBS: Capetele parenetice se referă la capitole, scurte propoziţii moralizatoare, de sfătuire.

Omilia Fericitului Marcu Evghenicul, Arhiepiscopul Efesului,

la adormirea Cuviosului Părintelui nostru Makarie Koronnas

„Întreaga lucrare şi gândire a Sfântului Marcu erau dominate de controversa palamită, direct legată de principiile esenţiale ale Ortodoxiei. De aceea, el a folosit orice prilej pentru a promova cauza Ortodoxiei. Astfel, în cuvântarea funebră ce i s-a  cerut s-o susţină la moartea ieromonahului Makarie Koronnas, stareţul Mănăstirii Mangana, Sfântul Marcu a revenit încă o dată la acest subiect, de faţă fiind, cel mai probabil, Împăratul şi Patriarhul. Sfântul Marcu şi-a început cuvântarea lăudând opera Sfântului Ioan Scărarul, care-i îndrumase viaţa stareţului şi ale cărui învăţături urmând, Makarie urcase treaptă cu treaptă scara cea dumnezeiască, până ce a ajuns la ultima treaptă, răsplata chemării celei de sus şi locul unde şi-a aflat odihna de orice faptă şi vedere (theoria).

Pe parcursul cuvântării, Sfântul Marcu a amintit paşii parcurşi de stareţul Makarie şi conduita lui şi refuzul lui de a primi înalta funcţie bisericească şi exilul său din Tesalonic, după căderea lui în 1387. Trecând apoi la peroraţia finală, el a cerut celor de faţă să nu-l jelească pe Makarie, care, deşi respectat şi binecuvântat, era doar un om, ci mai degrabă să ne jelim pe noi înşine pentru că am fost părăsiţi în cele rele, văzându-ne neamul supus duşmanilor şi trebuind să purtăm suferinţele continue şi grele, venite asupra noastră de sus şi fiind martori zi după zi la plecarea Părinţilor noştri.

Aşadar, în cine ar trebui să ne încredem? Cine ne va asculta şi ne va îndepărta durerile? Spre cine vom privi ca spre nişte atleţi ai credinţei noastre?Cine sunt cei care vor mijloci pentru noi la Dumnezeu? Plângerea Sfântului Marcu este fierbinte şi totodată autentică. El vede limpede apropierea sfârşitului Cetăţii, celei cândva renumită, iar acest sfârşit este grăbit de pierderea unor oameni ca Makarie Koronnas, Iosif Vriennie şi Macarie Makris, atleţi ai Ortodoxiei” (Sfântul Marcu Evghenicul, Opere, vol. I, pp. 30-31).

la sărbătoarea SF. ANTONIE CEL MARE

PREDICA PF. DANIEL, PATRIARHUL ROMÂNIEI,

(17 Ianuarie 2012)

 

 

Sfantul Antonie cel Mare a trait in secolul al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti. Nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminator al credintei a fost fiul unor tarani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea credintei. Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos: “Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate.

la Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor zece leproşi)

PREDICA PF. DANIEL, PATRIARHUL ROMÂNIEI,

(2012)

 

 

Evanghelia Duminicii a XXIX-a după Rusalii (a celor zece leproşi)

(Luca 17, 12-19)

   “În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!”

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIX-a după Rusalii, numită şi Evanghelia celor zece leproşi,este plină de învăţături duhovniceşti pentru modul nostru de a ne comporta faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, când primim o binefacere de la Dumnezeu prin oameni.

Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos S-a întâlnit cu zece leproşi excluşi din comunitate, care stăteau departe de oameni şi nu se atingeau de semenii lor, deoarece boala lor era una grea şi se putea transmite uşor. Oamenii leproşi în Vechiul Testament aveau un regim special de izolare faţă de oamenii sănătoşi, întrucât boala aceasta incurabilă provoca descompunerea lor treptată, prin căderea unor părţi din corpul lor, deşi erau încă vii. Fiind izolaţi, leproşii sufereau foarte mult de singurătate şi de umilire, având obligaţia de a spune: ‘necurat, necurat’ (Lev. 13, 45), ca oamenii sănătoşi să nu se apropie de ei. Dacă totuşi unii se vindecau printr-o minune, datorită milostivirii lui Dumnezeu şi a credinţei lor puternice, atunci cei vindecaţi aveau obligaţia de a merge la preoţi şi a se arăta lor. De ce? Pentru că preotul avea cunoştinţe precise privind semnele manifestării bolii şi putea stabili dacă boala este lepră cu adevărat sau altă afecţiune şi dacă vindecarea de lepră era una certă (cf. Lev. cap. 13). Aşadar, lepra, ca boală profund degradantă pentru fiinţa umană, aducea, pe lângă suferinţa fizică, şi una sufletească, produsă de teama unei morţi lente şi de tristeţea izolării sau a excluderii din comunitate a celor care erau bolnavi de lepră.

Sursa text: Basilica.ro

Cuvânt către tinerii din ASCOR

Pr. Hrisostom, Măn.Putna -

(1 Ianuarie 2012)

În seara de 1 ianuarie 2012, părintele Hrisostom de la Măn.Putna a purtat o discuție deschisă cu tinerii de la filialele ASCOR prezenți la mănăstire cu ocazia trecerii în noul an.

Materialul audio ține 2 ore si 26 minute și este în format MP3.

Sursa și legătura:  

 http://www.misiune-ortodoxa.ro/download/detalii/pr.-hrisostom-putna-cuvant-catre-tinerii-din-ascor.html